1533-ban, Medici Katalint 14 évesen férjhez adták az Orleans-i Henrik herceghez, a későbbi II. Henrik Franciaország királyához. Katalin Firenzéből a legjobb szakácsokat és cukrászokat vitte magával a francia udvarba, ahol nem mondott le az otthoni ízekről és szokásokról. Bevezette a kétágú villa használatát az addigi kanál és kés mellé, szétválasztotta a sós és édes fogásokat, drága terítőket, tányérokat, ezüst evőeszközöket, valamint virágokat használt az asztal terítéséhez. Megismertette az Olaszországból hozott olívaolajat, tésztát és parmezánt, valamint a spenótot, zellert, articsókát, brokkolit. A híres francia konyha Medici Katalinnak tulajdoníthat olyan recepteket, mint a hagymaleves, a narancsos kacsa, a ragadós mártást, amit majd Louis de Béchamel fejleszt tökéletesre a XVII. században. Katalin és Henrik házasságában 10 évig nem volt gyerekáldás, ezért Katalin minden cselt bevetett a cél érdekében: orvosi tanácsokat, diétákat és női praktikákat is, melyeknek végül 10 gyerek lett az eredménye. Állítólag a creppe suzet-tel, azaz a narancsos palacsintával csábította vissza a királyt a hitvesi ágyba. A cibreo a firenzei szakácsok által összeállított termékenységnővelő diéta egyik étele volt, ami kakas belsőségekből, taréjból és heréből készült. Az alábbi recept, valószínű a legrégebbi, úgy, ahogy Pellegrino Artusi jegyezte le az 1981-ben megjelent A főzés tudománya és az étkezés művészete könyvében.
Cibreo
Hozzávalók 2
személyre: 40 dkg kakas belsőségek(máj, szív, kakastaréj, kakashere), 1 hagyma,
3 dkg vaj, 3 tojás, 1 csupor húsleves, 1 citrom, só, bors, zsálya.
Elkészítése: A
májat forró vízbe dobjuk és fehéredésig(1-2 percig) hagyjuk, majd kivesszük és
kisebb darabokra vágjuk. Az apróra vágott hagymát a vajon üvegesre dinszteljük,
hozzáadjuk a kakastaréjt és a szívet, sózzuk, borsózzuk, majd rátöltjük az
alaplevet(1-2 evőkanállal félreteszünk)és kb. 30 percig főzzük, a végén majdnem
teljesen elpárologtatjuk. Hozzáadjuk a májat meg a herét, megszórjuk zsályával
és puhára pároljuk. A tojásokat felverjük a citromlével, vékony sugárban
hozzáadjuk a félretett forró alaplevet, majd félrehúzzuk a tűzről a
belsőségeket és rátöltjük a tojást. Állandóan kavarva besűrítjük. A tojásnak
nem kell megsülnie, csak besűrűsödnie a forró edénytől és a belsőségektől.
Azonnal tálaljuk.
Fiica lui
Lorenzo de Medici, Catherina moștenește
dragostea pentru artă și gust al aceluia, care a înlesnit lumii talente precum
Botticelli, Michelangelo, Da Vinci, Petrarca. În 1533, Catherina devine, prin căsătorie,
prințesă de Orleans, apoi regina a Franței. Deși căsnicia ei nu este una
înaurită de iubire, Catherina de Medici a reușit să se impună prin cultura și
cunoștințele ei vaste în toate domeniile, având feblețe în special pentru
arhitectură, dar având și renumele unei bucătărese perfecte. La plecare la
curtea franceză a fost însoțită de o escortă de cei mai buni bucătari din
Firenze, dar gătea și ea însăși pentru copiii ei, obicei destul de rar întâlnit la
o curte regală, unde gusturile sunt realizate în speță de bucătarii curții.
Istoricii bucătăriei italiene se mândresc azi cu faptul că, grație Catherinei
de Medici, vestita bucătărie franceză datorează câteva rețete sau preparate cu
inspirație din bucătăria din Firenze, rețete
cunoscute și îndrăgite azi în lumea întreagă, și anume rețete ca sosul besamel,
crepele, rața cu portocale (numită Paparo a Melarancio în limba italiană,
respectiv canard à l’orange
în limba franceză). Familia regală nu are copii timp de 10 ani, de aceea Catherina apelează la orice, pentru a avea moștenitori: tratamente medicale, leacuri miraculoase, diete, trucuri femeiești și chiar și vrăjitorii. Una din poveștile gastronomice legate de numele
Catherinei de Medici este cea a unei delicioase mâncări din organe de cocoș –
cibreo, făcând parte din dieta pentru fertilitate. Se istorisește că în anul 1549, la sărbătorirea împlinirii vârstei de
30 de ani, Catherina era să moară din cauza unei intoxicații provocate de
această mâncare, una din marile ei favorite în bucătărie. În cele din urmă, regina dă naștere la 10 copii, dintre care 7 au supraviețuit.
Această variantă a rețete Cibreo este probabil cea mai
veche, așa cum este descrisă de maestrul Pellegrino
Artusi în cartea sa din 1891, Știința bucătăriei și arta de a mânca bine.
Cibreo
Ingrediente pentru 2 persoane: 400 g organe de cocoș(ficat, inimă, fudulii, creastă), 1 ceapă, 30 g unt, 3 ouă, 1 cană supă de carne, 1 lămâie, sare, piper, salvie.
Prepararea: Ficatul se opărește 1-2 minute în apă fierbinte, după care se scoate și se taie în bucăți mai mici. Ceapa mărunțită se călește în unt, se adaugă creasta de cocoș și inima, se asezonează cu sare și piper, apoi se toarnă supa de carne(se pune deoparte 1-2 linguri de supă) și se înăbușă sub capac cca. 30 minute. La sfârșit se lasă să se evaporă aproape tot lichidul. Se adaugă ficatul și fuduliile, salvia mărunțită și se mai înăbușă câteva minute. Se bat ouăle cu zeama de lămâie, se adaugă supa fierbinte de carne pusă deoparte. Se ia vasul de pe foc și se toarnă amestecul de ouă, amestecând încontinuu până ce sosul se îngroașe (ouăle nu se gătesc, doar îngroașe puțin sosul de la căldura organelor și al vasului). Se servește imediat.
1 megjegyzés:
Na, ezt nem tudnám megenni. Az a taréj ott... brrrr..... (bocsi.. :P)
Egyszer anyósoméknál csirkepaprikás volt puliszkával. Vendég voltam, engem kértek,hoyg tegyek magamnak először, de szégyenlős lányka lévén, a csirka nyakát szedtem ki. S amikor ránéztem a tányéromra, s megláttam a nyak végén a fejet is, szégyen ide vagy oda, de elrohantam az asztaltól. Nálunk az ilyent nem tisztítottuk meg, tehát nem is ettük, úgyhogy nekem a csőr meg a taréj látványa a tányéron szörnyen "felkavaró" volt. :P
Megjegyzés küldése