Tort de Dragobete

Ingrediente:  

pentru blat: 3 ouă, 4 linguri zahăr, 4 linguri făină, 1 lingură ulei; 

pentru cremă: 200 g mascarpone, 150 g iaurt grecesc, 2 linguri zahăr pudră, 1 linguriță extract de vanilie, 1 linguriță gelatină alimentară, 150 ml frișcă; 

pentru jeleul de zmeură: 200 g zmeură, 2-3 linguri zahăr, 3 linguri zeamă de lămâie, 1 linguriță gelatină alimentară; pentru glazură: 100 g ciocolată albă, 50 ml frișcă;

pentru jeleu: 1 plic praf jeleu roșu pentru torturi, 1 lingură zahăr, drajeuri ornament.  

Prepararea:  

Pentru blat se bat ouăle întregi cu zahărul până ce se obține o spumă densă. Se adaugă uleiul și se încorporează făina, se toarnă într-o formă de tort de 20 cm diametru, unsă cu unt și presărată cu făină. Se coace 15-18 minute la 180 grade. 

Pentru jeleul de zmeură se fierbe 2-3 minute zmeura cu zeama de lămâie și zahărul, se ia deoparte și se amestecă gelatina dizolvată în 50 ml apă. Se lasă să se tempereze. 

Pentru cremă, se amestecă mascarpone cu zahărul pudră și extractul de vanilie,  se încorporează iaurtul(se lasă în prealabil 1-2 ore la scurs într-o strecurătoare deasă), apoi frișca bătută și gelatina dizolvată în 50 ml apă. Se tapetează cu folie forma de tort, se pune peste crema, adăugând  ici –colo câte o lingură din jeleul de zmeură. Tortul se pune la rece 2-3 ore. 

Praful jeleu se amestecă cu zahărul, se adaugă 200 ml apă rece și se dă în clocot, apoi se toarnă într-o tavă în grosime de 2-3 mm. Se lasă la închegat, după care se decupează cu formă de inimă.  Ciocolata albă se topește pe aburi împreună cu frișca, se omogenizează, apoi se lasă să se tempereze. 

Tortul se scoate din formă și se pune pe grătar, se toarnă glazura de ciocolată și se nivelează cu cuțitul. Se decorează cu inimioarele roșii și cu ornamente de zahăr. 

Tradiții de  Dragobete

Desigur, Sfântul Valentin, sau Valentine s Day cucerește anual mapamondul – poate dintr-o dorință de a sărbători  globalizat dragostea. Dar încă puține se știu despre tradițiile, credințele și obiceiurile de Dragobete. Sursele sunt extrem de bogate – aproape fiecare regiune își are o interpretare proprie sau adăugire proprie la legenda lui Dragobete - el era fiul Dochiei, a babei spurcate, care veghea cu strășnicie asupra alegerilor fiului ei. Tocmai astfel de mamă avea să zămlisească simbolul dragostei și a bunei dispoziții – dar poate că uneori așa este și în viața de zi cu zi.

Ziua lui Dragobete este în 24 februarie, în ziua aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul, însă miturile îl plasează și la data de 1 Martie. Consemnări din județul Sibiu vorbesc despre cum își alege Dragobete mireasa, agățând câte un șnur în copacul dragostei, pomul magic  în care suflă Cap de Primăvară, cel care îl ajută pe băiat să își găsească aleasa inimii. Desigur, Dochia, iarna cea grea și arțăgoasă îngreunează alegerea, legând șnururi roșii în toți copacii. Dragobete, sfătuit de Cap de Primăvară leagă de un fir roșu un fir alb, dar la fel face și Dochia, și iarăși Dragobete nu își poate alege mireasă. Bineînțeles, ca în orice basm sau mit cu final fericit, până la urmă Dragobete și Cap de Primăvară reușesc să strecoare un fir roșu cu alb pe care îl va culege fata care va fi aleasa inimii frumosului fecior. Primăvara cea aducătoare de rod, voie-bună și dragoste reușește astfel să biruie asupra iernii lungi și grele cu nouă cojoace.

Ziua de Dragobete este aceea în care băieții sărută fete, bărbații se comportă frumos cu femeile, pentru că gâlceava în această zi atrage gâlceavă pe tot restul anului. Iar dacă unei fete îi este drag  un băiat, acesta are prilejul să îi fure o sărutare. Este ziua întâlnirii băieților cu fetele, a jocului și a voii bune. Nenumărate sunt micile detalii și obiceiuri practicate în diverse zone – poate pentru că nu există niciodată suficiente modalități de a sărbători sau exprima dragostea. Apar astfel noi și noi relatări despre tradiții și obiceiuri de Dragobete. Credem că sunt bine-venite, sunt dovada nesfârșitei inspirații populare. Iar un mit este desăvârșit atunci, când și la timpul prezent stârnește dorința de repovestire, adăugire, înflorire. Astfel trăim și retrăim frumusețea vieții și a iubirii.

De dimineață, îmbrăcați în haine de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în centrul satului sau în fața bisericii, și dacă era timp frumos plecau cântând în grupuri prin păduri și lunci, culegând flori de primăvară. Ghiocei, viorele și alte flori le aduceau acasă, considerându-le miraculoase. Dacă, întâmplător, se nimerea să găsească și fragi înfloriți, florile acestora erau adunate în buchete, ce se puneau mai apoi în apa cu care se spălau fetele în timp ce rosteau cuvintele:

"Flori de fragă
Din luna lui Faur
La toată lumea să fiu dragă
Urâciunile să le desparți".      text de Monica Beatrice Albu 

Bucătăria Ardelenească